Poveste de Craciun

                                                                                                                        

Se spune că, pe crestele-argintate ale Fulgului Răzleţ -                            

Ţinutul fără margini, cuprins de aprigul îngheţ,

Conacul cu şemineu rustic, din lemn 100%,                                                    

Îşi aştepta colindătorii, mai ceva ca iarna trecută.

Focul pâlpâia din răsputeri, să creeze atmosferă,

Fără să atingă bradul cocoţat pe etajeră.                                              

La geamuri - vesele ghirlande, scorţişoară-n crăpături,

Cărţi poştale de Crăciun deasupra mesei pline cu fripturi...

Când uşa scârţâindă vestea chiar primul invitat,

Pocnitorile, sub farfurii, de suspans au explodat.

Atunci, trubadurul cel ghiduş cu ochi negri, sclipitori

A cântat tulburător, săltând conacu'-n căpriori.

Alături de prietenii cheflii: Lin cu urechi roşioare,

Mir fără breton, dar conectat la difuzoare

Şi Fan, poznaşul zdrăngănind din tamburine, 

Mih a gustat vin fiert, ca frigul din oscioare să-l aline.

Pe când spiriduşul cu păr-portocal, aştepta nestăvilit

Să se unească-ntr-un sărut, sub vâscul proaspăt înflorit,

Două duduci, în jurul mesei, decorau dulci budincuţe

Şi plăcinte, pentru ale dragilor lor moşi bărbuţe.

Păşeau minuţios, blonde, roşcate şi brunete,

Duduile: Ande, Andri, Ada, Ora, Ingy şi Clodette,

Ce-şi etalau rochiţele în preajma gâştii cu stafide

Suspectând conţinutul bogat in zaharide.

Ale şi Dordina proiectară un tort de marţipan şi îngheţată!

Apoi, considerând că papila gustativă merita disecată,

Mi, Di si Ana au radiat un timp, dar cu seriozitate

Au pus de-un preparat microscopic de cea mai bună calitate.

Zâmbăreaţa Da şi elfa La, scotoceau prin ciorăpei

Deşi Lau le-a avertizat că vor avea curând cârcei.

Din balansoar, Cory, citind melodic Motanul Încălţat,

Pe Anc şi micuţa Ef, instant, la somn le-a îmbiat.

Dar miraţi se întrebau: “Oare unde-i Moş Crăciun?”

“Să fi rămas în horn, blocat într-un perciun?”

“Cum e posibil? Să-mi spună cineva acum!”

Renii s-au cam îngrăşat, nici zăpadă nu-i pe drum...

“Priviţi dâra de lumină! Vine Moşul!” strigară-n cor.

Şi parcând în faţa porţii, bijuteria de-un alb strălucitor;                                       
Simpaticul Tătuc Crăciun scoase din maşina sa de fiţe,

Cadouri minunate pentru cei cuminţi, băieţei şi fetiţe.

Cris cea drăgăstoasă i-a îmbrătişat pe toţi deodată
Inundând camera-ntreagă  într-un râu de ciocolată. 

Până şi Daf din cuminţenia-i devenită habitudine

S-a lăsat pradă valului masiv de beatitudine. 

                                                                  

Dar cum să-l uite Moşul, pe copilul cu chip de îngeraş

Care-l aşteptase cu ardoare-n sufleţelu-i pătimaş?

Uimit, el descoperise sub capacul în formă de steluţă,

Nouăzeci şi nouă de păpuşi în costum de crăciuniţă!   
                                                      

Aşadar, copilaşii-au dănţuit, frumos s-au mai jucat,                         
Însă, spre final, unul câte unul sfârşea avariat.

Aceştia la conac şi-n inimi au reuşit să reaprindă

LUMINA ca magie, nu ca dualism corpuscul-undă.                                                  

Aberatie matematica

      Il stii pe Subgrup? Nici nu ai vrea. Te avertizez, pentru ca nu vreau sa suferi din cauza lui. Ai vrea sa vezi lacrimile mele cum se varsa intr-o mare cu salinitate ridicata peste Mama Grup? Nici macar nu sunt ea, sa simt ce simte o mama, cand ii fuge “puiul” de la piept. Iti pleaca si nu stii daca se mai intoarce. Visul suna cam asa ...“El, plutitor, isi ridica parantezele cu o seninatate si o veselie in ochii mici care parca aveau stelute in compozitie. Nu l-ai fi putut prinde. Agil, cauta aventura; doar anturajul era cel care-l putea face fericit. Se facea ca Grup a incetat din plans. Nici eu nu mai plangeam." Privesc intreaga scena teatrala si artificiala a paginii cadrilate. "Grup il imbratisa pe Subgrup.” Cat de miscator si sensibil. Incep din nou sa plang. Momentele astea ma destabilizeaza, e prea multa sensibilitate si nu cred ca-i pot face fata. Iubirea de Mama ...

...Matematica in sine ar trebui sa insemne creativitate. Cum as putea descrie drumul de intoarcere presupus initiatic, pe care Subgrup il parcurge catre Mama? "Partea stabila era cheia, elementul simetrizabil se gudura pe presul din fata casei. Dupa usa, Mama astepta nerabdatoare, in orice clipa, sa-si stranga in brate fiul risipitor: “Toate te asteapta acasa, dragule!” ar fi vrut sa-i spuna...

      Ratacind vreo n+1 ani prin Muntii Abstracti, intalnindu-se cu prietenii sai din copilarie, G1 si G2, a purtat la un moment dat o lupta apriga cu Apollus cel Mare care salasluia in tinutul pierdut al manastirii pestrite. Subgrup nu dispunea de niciun ajutor din partea vreunui personaj cu puteri exceptionale. Era pe cont propriu. L-as fi putut ajuta eu - un strain, care zaceam la poalele unui molid, intepat in mana dreapta de un arici. Nu m-am sinchisit si nu am actionat.”Oare va ajunge cu bine?” Nu i-am patruns in inima, fiindca l-am privit cu indiferenta, total glacial. M-am simtit vinovat ca nu l-am indrumat, eu, care stiam un drum strategic. Am spus o rugaciune scurta in schimb, sa-i alin dorul de Mama. Subgrup era pe cont propriu, cum spuneam. Nici pana astazi nu se stie daca a ajuns la destinatie. Cred ca a pierit spintecat de propria abstractizare.

Those Eyes

There is something in those eyes

Something more than a secret.

Fulgent beams of darkness 

Show the beauty of that soul.

There is too much mystery

And damned, so lovable!

It could be a spell...

Or, is this a crime?

I'm sprinkling with smoothness...

I'm on the verge of flowing sweetness...

What's the language of those eyes?

Bizar

    "Cine este astazi? E chiar ea, cea de care te-ai indragostit nebuneste, Rutina; si-ti place atat de mult sa mergi frumusel si cumintel pe trotuar, in linie dreapta, atingandu-i rochiile artificiale in rapitoarele nuante de gri... Ii simti parfumul toxic. Nimic nou. Static. Poate daca i-ai retusa imperfectiunile cu putina culoare, totul ar fi mai bine. Pesimistule...Ce faci, nu vezi cerul, dormi?" Il vad, si? "Du-te, atinge-l! Vezi norul ala din tabla? Bate tare pana cand il vei distruge, sau, mai elegant, fa un pas in lateral si priveste ce se afla dincolo. Spui ceva, sau te lasi prada sentimentului?...Esti prins cumva in convoiul orasului care-si plange de mila?" Atunci, rigiditatea e scaparea! "N-ai inteles nimic. E atat de simplu..."

Ce faci de Halloween?

     Cum febra Halloween-ului a inceput, iar goana dupa costume este si ea in toi, nu-mi ramane decat sa fac un scurt rezumat. Rezumatul nu a iesit nici mieunat, nici tipat. Cred ca aceasta improvizatie poate fi acceptata de orice timpan, intrucat mesajul conteaza! 

      

      Halloween-ul (All Hallows' Even), cunoscut si ca Sarbatoarea Tuturor Sfintilor (31 oct.-1 nov.), a fost preluat astazi, de multe popoare (Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico, Regatul Unit), raspandindu-se astfel, in secolul al XIX-lea prin intermediul imigrantilor irlandezi din Statele Unite ale Americii. Totusi, originea acestei sarbatori este pusa sub semnul suspiciunii, fiind asociata cu paganismul si satanismul. Eu cred in existenta unui suport ocult. Voi ce credeti?

CANTEC 4 - A fost

De dragul artei, dar in special de dragul lui, 

al nucului din fata casei mele, care a fost taiat 

acum cateva zile, am compus un cantecel! 

CANTEC 3 - Muza

Un motiv de bucurie :))))) cu zdranganici la chitarici

CANTEC 2 - Cu tramvaiu'

Revin iarasi cu o remarca asupra acestui "tramvai"

 care isi joaca destul de bine rolul sau existential. Ce cred eu despre el - personaj al peisajului citadin: e locul in care pluteste o masa de tensiuni acumulate, de amintiri si proiectii; e locul in care esti liber sa te pierzi printre ganduri si sa nu ajungi la nicio concluzie.

De ce?

De ce alb, de ce negru?

    De ce trist, de ce alegru?

De ce jos si de ce sus

    De ce stai asa ascuns?

De ce ziua nu e noapte

    De ce vorbe si nu fapte

De ce uneori intrus 

    De ce esti asa expus?

De ce barfa si nu iubire

    De ce tinzi spre amintire?

De ce ganduri curg acum

    De ce spirt, de ce fum?

De ce mic si de ce mare

    De ce atata framantare...                                                     

CANTEC 1 - Ritm circadian

   Am postat acest cantecel cu scopul de a transmite un mesaj important: sa nu uitam ca, A TRAI nu se reduce la rutina plictisitoare ori la mediul social care de multe ori ne ofera neplaceri, ci se defineste in totalitate prin A NE BUCURA DE VIATA! Zambeste!

Nu te mai incorda si enerva inutil, fiindca numai tu iti poti canaliza intreaga energie spre ceea ce iti aduce bucurie.

Rima uzata

Ploua prin tramvai si pe.

Presimt o rabla ponosita.

In incinta adormita,

Ploua-n toate gandurile.

In acest mijloc de transport

Tocmai suferinta sa nu fie?

O barfa, un rid, o liturghie.

Ma inspaimanta, dar suport.                                        

Intelesuri

Ma cheama A cunoaste,
In raza jucausa
Ma cheama A iubi,
In flama oachesa.

Ma cheama A privi,
In suflete, comori.
Ma cheama A asculta
Un cantec de chitari.

Ma striga A intelege
Pe toti cei care zboara
Ma striga A controla
Tot ce ma-nconjoara.

Ma bucur!

  

Sarpele imunizat

Pe soba, un urs de plus.                                    

O gasculita in chiuveta.                                                                     

Greieras cantand in dus 

Si-o broscuta cocheta.

In colt, jupuit de piele

Sarpele verzui plangea

Caci animalutele rele

Se certau pe-o acadea.

Sarpele de camera

Era reptila imblanzita.

Se tara spre pudriera

Rar, inaintand chircita.

Nimeni sa-l gadile pe coada

Sa-i dea putina ciocolata...

"Te vom arunca in strada!"

Spunea gasca ingamfata.

Toate-asa radeau de dansul

Ba ca este chel si rece,

Ba ca-l va prada chiar rasul!

"Mai ciudat este ca tace."

Dar tiptil, langa veioza,

In pudriera s-a scapat

Si cu pudra de mimoza

Pe loc s-a imunizat.

Broasca, ce perla sa scoata...

"Da-l in colo de rapace!

Cat tupeu, in alb se-arata

Asta chiar ca se preface."

(cel ce-si deruteaza adversarii prin cresterea imunitatii in fata criticilor)

Domnita orhidee

                                 

Umbra ei, a orhideei

De pribegire in neant,

Cobora spre raul negru -

Sincer celest aspirant.

Si noaptea-i suradea pe chip

Si luna-i mangaia petala

Gingas ca sa se trezeasca

Dand uitarii amorteala.

Nu s-a deschis nici asta vara

Cand aurita era ploaia.

Incremenit ii este somnul

Infimu-i cuget arde ca vapaia.

                                                      

“-Domnita, rasufland albastru,

Cu rapitoarea ta privire

Ai strafulgerat pe astru.

...Ti-e teama oare de orbire?

O..precum ingerul in noapte

Sub arcul instelat esti floare!

Cu geana ta clipind usor

In luminos devii ispititoare.”

Dar in tacerea nesfarsita

Sfere, flacari furtunoase

Impleteau fantasmagoric

Plete blonde, lungi, sfioase.

Soapte-n vis, duios pluteau

Printre valuri mladioase

Numai vulturii cei mari chemau

Fericirea din parfum de oase.

“N-am nimic, de gol m-as strange

Dar in val de vant varatic

Eu zaresc cum taina-ti plange

Si m-adun tot, mult, titanic

Doar pe tine sa te vad

Cand vei indrazni ca luna.

Chiar de' ma-ndrept catre prapad...

Doar a mea sa-ti fie mana.”

(doresc sa mentionez faptul ca muza mi-a fost capodopera eminesciana, Luceafarul)

Zorro (o figura de motan)

                                                   Sarmant indoliat de mama

Si de sora si de var de rasa Sfinx

Si-a insusit alura ferma

De la veritabilul vartos linx.

De-un timp viata-i pare plasmuire

Caci la chermeze nici ca se gandeste.

Dar cum sa te trezesti asa, mai, sire?

     Stingher, miscandu-ti coada pisiceste?    

                                   

Ochiul tau sticlos, de gheata,

Ceata groasa-o subtiaza,

Mustacioara ta fasneata,

Ca o spada ea vibreaza.

Storcand guleru-ti din lapte,

Curge alb de semetie

Si-n saboti din puf, in noapte,

Tu-mi apari in ospetie.

De cand vii la al meu geam

Cu masca ta din abanos,

Ceri intr-una de haram!

Zorro, mofluz domn blanos! 

Toamna fumurie

                                                        

    Miroase in sfarsit a fum

    Ce imi imbata gandul

    Cand pasul drept, pe drum,

    Umbreste-n noapte stangul.

    Iminent. Inca... Dar cat?

   Absorb incet, cate putin,

   Iar nasul inecat in gat

   Devine de placere, fin...

   In noaptea fumurie.

(in memoria frunzelor, a ramurilor uscate si a porumbilor copti in jar ce imprastie peste gradini fumul irezistibil si melancolic al copilariei mele din pragul fiecarei toamne)

FrunzaRunz

 Umbra toamnei spre copac se-apleaca.

  Prelung ea se indoaie chemand cerbii

  Cu ramuri tropainde prin rauri care seaca

 Si tot vuind a frunza-n uscaciunea ierbii.

    Dorm frunzele pe paturi pamantesti

      In codrul ce odata era verde, suculent.

           Nici urma de pasari viclene ceresti.

              Nici una, astazi, sub soarele absent.

    Doar vantul, ca naluca, ranjind, fosneste.

    Iar leaga si dezleaga palcuri de scaieti,

    Peste gradini arunca fumuri si orbeste

    Intreg cerul atacat de stropi-sageti.

                Doarme o frunza mica, Runz cea poleita,
                     La poale de copac, cazuta-n dansul sau.
                         In sufletelu-i auriu intact, e linistita,

                                     Caci n-a pierit in van, nu-i pare rau.

                                                                          Roadele s-au copt.

                       (asta pentru ca aurul poarta masca din praf de rugina)