Revin iarasi cu o remarca asupra acestui "tramvai"
care isi joaca destul de bine rolul sau existential. Ce cred eu despre el - personaj al peisajului citadin: e locul in care pluteste o masa de tensiuni acumulate, de amintiri si proiectii; e locul in care esti liber sa te pierzi printre ganduri si sa nu ajungi la nicio concluzie.
"Un tramvai numit Dorinta"
RăspundețiȘtergere