Il stii pe Subgrup? Nici
nu ai vrea. Te avertizez, pentru ca nu vreau sa suferi din cauza lui.
Ai vrea sa vezi lacrimile mele cum se varsa intr-o mare cu salinitate
ridicata peste Mama Grup? Nici macar nu sunt ea, sa simt ce simte o
mama, cand ii fuge “puiul” de la piept. Iti pleaca si nu stii
daca se mai intoarce. Visul suna cam asa ...“El, plutitor, isi ridica parantezele cu o
seninatate si o veselie in ochii mici care parca aveau stelute in compozitie.
Nu l-ai fi putut prinde. Agil, cauta aventura; doar anturajul era cel
care-l putea face fericit. Se facea ca Grup a incetat din plans. Nici eu nu mai
plangeam." Privesc intreaga scena teatrala si artificiala a paginii
cadrilate. "Grup il imbratisa pe Subgrup.” Cat de miscator si
sensibil. Incep din nou sa plang. Momentele astea ma destabilizeaza,
e prea multa sensibilitate si nu cred ca-i pot face fata. Iubirea de
Mama ...
...Matematica in sine ar
trebui sa insemne creativitate. Cum as putea descrie drumul de
intoarcere presupus initiatic, pe care Subgrup il parcurge catre Mama? "Partea stabila era cheia, elementul
simetrizabil se gudura pe presul din fata casei. Dupa usa, Mama
astepta nerabdatoare, in orice clipa, sa-si stranga in brate fiul risipitor: “Toate te asteapta
acasa, dragule!” ar fi vrut sa-i spuna...
Ratacind vreo n+1 ani
prin Muntii Abstracti, intalnindu-se cu prietenii sai din copilarie,
G1 si G2, a purtat la un moment dat o lupta apriga cu Apollus cel Mare
care salasluia in tinutul pierdut al manastirii pestrite. Subgrup nu dispunea
de niciun ajutor din partea vreunui personaj cu puteri exceptionale.
Era pe cont propriu. L-as fi putut ajuta eu - un strain, care zaceam la
poalele unui molid, intepat in mana dreapta de un arici. Nu m-am
sinchisit si nu am actionat.”Oare va ajunge cu bine?” Nu i-am
patruns in inima, fiindca l-am privit cu indiferenta, total glacial.
M-am simtit vinovat ca nu l-am indrumat, eu, care stiam un drum
strategic. Am spus o rugaciune scurta in schimb, sa-i alin dorul de
Mama. Subgrup era pe cont propriu, cum spuneam. Nici pana astazi nu
se stie daca a ajuns la destinatie. Cred ca a pierit spintecat de
propria abstractizare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu