Pânze albe

Pânze albe 
care s-au săturat de alb,
O pensulă tip limbă de pisică
cu mult potențial;
Culorile rămase în tuburile lor,
azi, nu se iubesc.
Eu, din vârful catargului 
contemplu albastrul mării...

In orasul frumos

Am pornit la drum, prin orasul frumos al carui miros e mult mai aproapiat de cel al bradului, decat de cel al unei masini scumpe in trecere. Totusi, conform unui studiu realizat de o organizatie elevetiana preocupata de calitatea aerului la scara mondiala, Brasovul ar ocupa locul al III-lea, in topul celor 3 cele mai poluate orase din Romania (alaturi de Iasi si Cluj-Napoca). Da, un aspect deloc de neglijat in ceea ce priveste cultivarea unui comportament mult mai respectabil atat la adresa propriei persoane, cat si la adresa intregii naturi.

Ma plimbam prin centrul istoric, plin de praf, trecatori si diverse utilaje care decupau forme noi in suprafata cu piatra cubica, cand, deodata, in preajma unui individ aflat in mers mi-a aparut imaginea unui bidon de plastic in cadere. In mijlocul Republicii, pe piatra cubica minunata, intr-o zona mai ferita de lucrarile stradale in desfasurare, statea acest pet. Am asteptat un pic sa se miste lucrurile, sa vad daca bidonul ar fi mutat de altcineva, in cosul de gunoi. 5 secunde...20...30. Dupa o asteptare cu suspans, am hotarat sa-l mut de-acolo.

Mi-am continuat drumul catre aleile de sub Tampa, cu un sandwich apetisant, frumos impachetat, asezat cu grija in rucsac si o butelcuta cu apa. Vantul, cam agresiv, urma sa-mi dea batai de cap, eu deja vizualizandu-ma cu ambalajul lipit de fata si cu parul intins in stratul de avocado. Asta urma sa fie cel mai deosebit sos pentru falafelul situat intre bucatile de paine integrala. Dar nu a fost sa fie.

Am vrut sa merg undeva sa ma adapostesc si nu-mi trecea prin minte alta varianta decat Simone. Asa ca am intrat sa savurez un cappucino, intr-un ambient super primitor si cosy. Asta e locul in care vin  oamenii aceia cool, studenti care lucreaza meticulos la vreun proiect pentru facultate, turisti iubitori de munte, strainezi curiosi imbracati sic... Ah! Iar muzica chill, te imbie la scris, la luat notite si la derulat planuri, la discutii interminabile sau chiar la contemplare de alegi sa gusti preparatele vegane pe care Simone ti le poate oferi.

Discutiile din cadrul intalnirii pe care am avut-o inaintea a tot ceea ce am povestit pana aici, m-au facut sa-mi centrez atentia asupra fiecarei actiuni pe care am realizat-o in cursul acestei zile. Fiecare miscare, fiecare simt devenea mai ascutit, astfel incat constientizam faptul ca spiritul din carcasa trupeasca vibra, era nelinistit, iar in nelinistea lui trebuia sa-si gaseasca pacea. Mintea mai mult imi crea dificultati, pentru ca in loc sa descurce si sa proceseze rapid informatiile noi cu care fusese bombardata, imi crease un peisaj incetosat. Nu reuseam sa vad ceea ce trebuia sa vad. Si-asa am stat la masa la Simone, cu virtutile, plutind in ganduri pentru a lua hotarari marete in ceea ce priveste contributia mea la societatea din zilele noastre. Un plan teoretic vag se conturase si nimeni nu mi-l putea afla. Nici macar eu, fiindca aveam nevoie, sa-l inteleg. Prin spirit...

Unui pâsic simpatic

Te invit la masă, dar nu în farfurie

Cu mare drag, chiar dacă năpârlești

Îmi plac dungile tale și blană-ți aurie

Și fundul, chiar și coada pe care ți-o rotești.

Hai, așează-te. Ori sari tu pe mine

Ori te duci la geam să vezi în zbor

Un porumbel bezmetic ce te ține

În transă, ca pe-un naiv privitor.        

Viața de la bloc e grea, mult te limitează

Pe calorifer, pe perne te întinzi cu stil

Simțul tău felin la graniță se conturează

Când vei renunța la traiul nobil.

Știi tu, cum este prin ploaie?

Cum e să te-alerge-un câine,

Să n-ai litieră-n baie,

Să prinzi șoareci chiar de mâine?

Podul casei să-ți fie căminul

Și să mai rozi câte un os

            Să sari gardul la vecinul

            Să curtezi maiestuos...

Ai învăța să pășești pe iarbă,

Diferit de gresie și parchet.

Ieși la lumină și te plimbă

Că ești frumos, mă și cochet!