Fluturii Philos

    Şoptim ca fluturii, despre lumi interioare,

   Cu teamă-n glasul rece, înlemnit,

       Uitând că frumuseţile nemuritoare

         Se făuresc într-un simplu zbor stârnit.

Cântăm ca fluturii despre iubiri trecute

    Şi vânăm sentimentul de care ne-agăţăm,

      Înecând culoarea în anostităţile acute

         În care ne acuzăm singuri că suspinăm.

Vorbim ca fluturii despre vise de hoinari

   Cu elan incipient fără urma îndoielii,

      Căutând cu paşi mici răspunsul ce ne-ar face mari

         Acolo unde amânarea pune capăt bâjbâielii.

Suntem fluturi philos, înaripaţii pământeni

   Noi, cei ce nu ştim încă a preţui clipitul

      De aripi, de gene, de buze şi de pretutindeni,

         Al oricărei clipe ce trezeşte începutul!