Au fost clipe în care, poate, nu ai vrut nimic,
Când te-ai luptat și ai fi vrut să speri
Că emoțiile înțelese îți vor reda puteri,
Iar mintea limpede, pe cel mai bun amic.
Amicul dinăuntrul tău, uneori de negăsit,
Prins în lagărul sumbru al fricii
Ori alergând într-un vis cu artificii
Doar el știe, cum să fie din nou iubit.
Poate-au fost momente în care n-ai fi crezut
Că un ajutor, pe care te-ai putea baza,
Nu joacă rol de frate, gata de-al caza
În casa dărniciei în care doar tu ai crescut.
Din acest an, care tocmai s-a risipit,
Cu teme pe acasă, fiecare a rămas.
Cu povești aprinse, acum - păsări fără glas
Ce umplu cerul într-un sublim asfințit.
Văzduhul doarme, însă un ceas ne spune
Cum timpul ne cuprinde cu răbdare
Într-o poveste nouă, despre interconectare
La un adânc izvor de înțelepciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu