Zborul

     

   Lebedele roz cu dalbe flori pe aripi,

   Pe gaturile libere spre cer,

   Coboara din vazduhul tainic,

   In visul efemer...

   Si m-au ciugulit de umar

   Si m-au dus din marea cenusie

   Sorbindu-i valurile rare

   In fiori de gingasie...

   Acolo unde paturile norilor

   Cu ramul se-ntalnesc,

   Ele m-au infasat in aripile

   Graiului ceresc...

   Imi amintesc.

Poveste de Craciun

                                                                                                                        

Se spune că, pe crestele-argintate ale Fulgului Răzleţ -                            

Ţinutul fără margini, cuprins de aprigul îngheţ,

Conacul cu şemineu rustic, din lemn 100%,                                                    

Îşi aştepta colindătorii, mai ceva ca iarna trecută.

Focul pâlpâia din răsputeri, să creeze atmosferă,

Fără să atingă bradul cocoţat pe etajeră.                                              

La geamuri - vesele ghirlande, scorţişoară-n crăpături,

Cărţi poştale de Crăciun deasupra mesei pline cu fripturi...

Când uşa scârţâindă vestea chiar primul invitat,

Pocnitorile, sub farfurii, de suspans au explodat.

Atunci, trubadurul cel ghiduş cu ochi negri, sclipitori

A cântat tulburător, săltând conacu'-n căpriori.

Alături de prietenii cheflii: Lin cu urechi roşioare,

Mir fără breton, dar conectat la difuzoare

Şi Fan, poznaşul zdrăngănind din tamburine, 

Mih a gustat vin fiert, ca frigul din oscioare să-l aline.

Pe când spiriduşul cu păr-portocal, aştepta nestăvilit

Să se unească-ntr-un sărut, sub vâscul proaspăt înflorit,

Două duduci, în jurul mesei, decorau dulci budincuţe

Şi plăcinte, pentru ale dragilor lor moşi bărbuţe.

Păşeau minuţios, blonde, roşcate şi brunete,

Duduile: Ande, Andri, Ada, Ora, Ingy şi Clodette,

Ce-şi etalau rochiţele în preajma gâştii cu stafide

Suspectând conţinutul bogat in zaharide.

Ale şi Dordina proiectară un tort de marţipan şi îngheţată!

Apoi, considerând că papila gustativă merita disecată,

Mi, Di si Ana au radiat un timp, dar cu seriozitate

Au pus de-un preparat microscopic de cea mai bună calitate.

Zâmbăreaţa Da şi elfa La, scotoceau prin ciorăpei

Deşi Lau le-a avertizat că vor avea curând cârcei.

Din balansoar, Cory, citind melodic Motanul Încălţat,

Pe Anc şi micuţa Ef, instant, la somn le-a îmbiat.

Dar miraţi se întrebau: “Oare unde-i Moş Crăciun?”

“Să fi rămas în horn, blocat într-un perciun?”

“Cum e posibil? Să-mi spună cineva acum!”

Renii s-au cam îngrăşat, nici zăpadă nu-i pe drum...

“Priviţi dâra de lumină! Vine Moşul!” strigară-n cor.

Şi parcând în faţa porţii, bijuteria de-un alb strălucitor;                                       
Simpaticul Tătuc Crăciun scoase din maşina sa de fiţe,

Cadouri minunate pentru cei cuminţi, băieţei şi fetiţe.

Cris cea drăgăstoasă i-a îmbrătişat pe toţi deodată
Inundând camera-ntreagă  într-un râu de ciocolată. 

Până şi Daf din cuminţenia-i devenită habitudine

S-a lăsat pradă valului masiv de beatitudine. 

                                                                  

Dar cum să-l uite Moşul, pe copilul cu chip de îngeraş

Care-l aşteptase cu ardoare-n sufleţelu-i pătimaş?

Uimit, el descoperise sub capacul în formă de steluţă,

Nouăzeci şi nouă de păpuşi în costum de crăciuniţă!   
                                                      

Aşadar, copilaşii-au dănţuit, frumos s-au mai jucat,                         
Însă, spre final, unul câte unul sfârşea avariat.

Aceştia la conac şi-n inimi au reuşit să reaprindă

LUMINA ca magie, nu ca dualism corpuscul-undă.                                                  

Aberatie matematica

      Il stii pe Subgrup? Nici nu ai vrea. Te avertizez, pentru ca nu vreau sa suferi din cauza lui. Ai vrea sa vezi lacrimile mele cum se varsa intr-o mare cu salinitate ridicata peste Mama Grup? Nici macar nu sunt ea, sa simt ce simte o mama, cand ii fuge “puiul” de la piept. Iti pleaca si nu stii daca se mai intoarce. Visul suna cam asa ...“El, plutitor, isi ridica parantezele cu o seninatate si o veselie in ochii mici care parca aveau stelute in compozitie. Nu l-ai fi putut prinde. Agil, cauta aventura; doar anturajul era cel care-l putea face fericit. Se facea ca Grup a incetat din plans. Nici eu nu mai plangeam." Privesc intreaga scena teatrala si artificiala a paginii cadrilate. "Grup il imbratisa pe Subgrup.” Cat de miscator si sensibil. Incep din nou sa plang. Momentele astea ma destabilizeaza, e prea multa sensibilitate si nu cred ca-i pot face fata. Iubirea de Mama ...

...Matematica in sine ar trebui sa insemne creativitate. Cum as putea descrie drumul de intoarcere presupus initiatic, pe care Subgrup il parcurge catre Mama? "Partea stabila era cheia, elementul simetrizabil se gudura pe presul din fata casei. Dupa usa, Mama astepta nerabdatoare, in orice clipa, sa-si stranga in brate fiul risipitor: “Toate te asteapta acasa, dragule!” ar fi vrut sa-i spuna...

      Ratacind vreo n+1 ani prin Muntii Abstracti, intalnindu-se cu prietenii sai din copilarie, G1 si G2, a purtat la un moment dat o lupta apriga cu Apollus cel Mare care salasluia in tinutul pierdut al manastirii pestrite. Subgrup nu dispunea de niciun ajutor din partea vreunui personaj cu puteri exceptionale. Era pe cont propriu. L-as fi putut ajuta eu - un strain, care zaceam la poalele unui molid, intepat in mana dreapta de un arici. Nu m-am sinchisit si nu am actionat.”Oare va ajunge cu bine?” Nu i-am patruns in inima, fiindca l-am privit cu indiferenta, total glacial. M-am simtit vinovat ca nu l-am indrumat, eu, care stiam un drum strategic. Am spus o rugaciune scurta in schimb, sa-i alin dorul de Mama. Subgrup era pe cont propriu, cum spuneam. Nici pana astazi nu se stie daca a ajuns la destinatie. Cred ca a pierit spintecat de propria abstractizare.