De ce?

De ce alb, de ce negru?

    De ce trist, de ce alegru?

De ce jos si de ce sus

    De ce stai asa ascuns?

De ce ziua nu e noapte

    De ce vorbe si nu fapte

De ce uneori intrus 

    De ce esti asa expus?

De ce barfa si nu iubire

    De ce tinzi spre amintire?

De ce ganduri curg acum

    De ce spirt, de ce fum?

De ce mic si de ce mare

    De ce atata framantare...                                                     

CANTEC 1 - Ritm circadian

   Am postat acest cantecel cu scopul de a transmite un mesaj important: sa nu uitam ca, A TRAI nu se reduce la rutina plictisitoare ori la mediul social care de multe ori ne ofera neplaceri, ci se defineste in totalitate prin A NE BUCURA DE VIATA! Zambeste!

Nu te mai incorda si enerva inutil, fiindca numai tu iti poti canaliza intreaga energie spre ceea ce iti aduce bucurie.

Rima uzata

Ploua prin tramvai si pe.

Presimt o rabla ponosita.

In incinta adormita,

Ploua-n toate gandurile.

In acest mijloc de transport

Tocmai suferinta sa nu fie?

O barfa, un rid, o liturghie.

Ma inspaimanta, dar suport.                                        

Intelesuri

Ma cheama A cunoaste,
In raza jucausa
Ma cheama A iubi,
In flama oachesa.

Ma cheama A privi,
In suflete, comori.
Ma cheama A asculta
Un cantec de chitari.

Ma striga A intelege
Pe toti cei care zboara
Ma striga A controla
Tot ce ma-nconjoara.

Ma bucur!

  

Sarpele imunizat

Pe soba, un urs de plus.                                    

O gasculita in chiuveta.                                                                     

Greieras cantand in dus 

Si-o broscuta cocheta.

In colt, jupuit de piele

Sarpele verzui plangea

Caci animalutele rele

Se certau pe-o acadea.

Sarpele de camera

Era reptila imblanzita.

Se tara spre pudriera

Rar, inaintand chircita.

Nimeni sa-l gadile pe coada

Sa-i dea putina ciocolata...

"Te vom arunca in strada!"

Spunea gasca ingamfata.

Toate-asa radeau de dansul

Ba ca este chel si rece,

Ba ca-l va prada chiar rasul!

"Mai ciudat este ca tace."

Dar tiptil, langa veioza,

In pudriera s-a scapat

Si cu pudra de mimoza

Pe loc s-a imunizat.

Broasca, ce perla sa scoata...

"Da-l in colo de rapace!

Cat tupeu, in alb se-arata

Asta chiar ca se preface."

(cel ce-si deruteaza adversarii prin cresterea imunitatii in fata criticilor)

Domnita orhidee

                                 

Umbra ei, a orhideei

De pribegire in neant,

Cobora spre raul negru -

Sincer celest aspirant.

Si noaptea-i suradea pe chip

Si luna-i mangaia petala

Gingas ca sa se trezeasca

Dand uitarii amorteala.

Nu s-a deschis nici asta vara

Cand aurita era ploaia.

Incremenit ii este somnul

Infimu-i cuget arde ca vapaia.

                                                      

“-Domnita, rasufland albastru,

Cu rapitoarea ta privire

Ai strafulgerat pe astru.

...Ti-e teama oare de orbire?

O..precum ingerul in noapte

Sub arcul instelat esti floare!

Cu geana ta clipind usor

In luminos devii ispititoare.”

Dar in tacerea nesfarsita

Sfere, flacari furtunoase

Impleteau fantasmagoric

Plete blonde, lungi, sfioase.

Soapte-n vis, duios pluteau

Printre valuri mladioase

Numai vulturii cei mari chemau

Fericirea din parfum de oase.

“N-am nimic, de gol m-as strange

Dar in val de vant varatic

Eu zaresc cum taina-ti plange

Si m-adun tot, mult, titanic

Doar pe tine sa te vad

Cand vei indrazni ca luna.

Chiar de' ma-ndrept catre prapad...

Doar a mea sa-ti fie mana.”

(doresc sa mentionez faptul ca muza mi-a fost capodopera eminesciana, Luceafarul)

Zorro (o figura de motan)

                                                   Sarmant indoliat de mama

Si de sora si de var de rasa Sfinx

Si-a insusit alura ferma

De la veritabilul vartos linx.

De-un timp viata-i pare plasmuire

Caci la chermeze nici ca se gandeste.

Dar cum sa te trezesti asa, mai, sire?

     Stingher, miscandu-ti coada pisiceste?    

                                   

Ochiul tau sticlos, de gheata,

Ceata groasa-o subtiaza,

Mustacioara ta fasneata,

Ca o spada ea vibreaza.

Storcand guleru-ti din lapte,

Curge alb de semetie

Si-n saboti din puf, in noapte,

Tu-mi apari in ospetie.

De cand vii la al meu geam

Cu masca ta din abanos,

Ceri intr-una de haram!

Zorro, mofluz domn blanos! 

Toamna fumurie

                                                        

    Miroase in sfarsit a fum

    Ce imi imbata gandul

    Cand pasul drept, pe drum,

    Umbreste-n noapte stangul.

    Iminent. Inca... Dar cat?

   Absorb incet, cate putin,

   Iar nasul inecat in gat

   Devine de placere, fin...

   In noaptea fumurie.

(in memoria frunzelor, a ramurilor uscate si a porumbilor copti in jar ce imprastie peste gradini fumul irezistibil si melancolic al copilariei mele din pragul fiecarei toamne)

FrunzaRunz

 Umbra toamnei spre copac se-apleaca.

  Prelung ea se indoaie chemand cerbii

  Cu ramuri tropainde prin rauri care seaca

 Si tot vuind a frunza-n uscaciunea ierbii.

    Dorm frunzele pe paturi pamantesti

      In codrul ce odata era verde, suculent.

           Nici urma de pasari viclene ceresti.

              Nici una, astazi, sub soarele absent.

    Doar vantul, ca naluca, ranjind, fosneste.

    Iar leaga si dezleaga palcuri de scaieti,

    Peste gradini arunca fumuri si orbeste

    Intreg cerul atacat de stropi-sageti.

                Doarme o frunza mica, Runz cea poleita,
                     La poale de copac, cazuta-n dansul sau.
                         In sufletelu-i auriu intact, e linistita,

                                     Caci n-a pierit in van, nu-i pare rau.

                                                                          Roadele s-au copt.

                       (asta pentru ca aurul poarta masca din praf de rugina)