Notita 09.09.2018

Sunt in tren. Ma intorc dintr-o calatorie care simt ca marcheaza un sfarsit privit cu recunostinta si un inceput incununat cu succes. Ascult in casti o melodie lautareasca, "Daca zici ca ma iubesti" de la Gabi Lunca. Incerc sa atipesc, ghemuita pe doua scaune. Nu prea reusesc. Stau cu capul inclinat. Trenul se inclina, se inclina si mintea. Asa, cu tot ce are in ea. Alunec in ritmul muzicii. 
Sesizez un zumzet omenesc vag, pe fundal. Ma gandesc la apusul pe care l-am surprins intr-o fotografie draguta acum cateva ore. Alunec fizic, dar inuntru e bine. Sinele trenului sunt mai drepte acum. Nu mai atarna intr-o parte. Atat eu, cat si trenul simtim o nevoie intensa de echilibru.

Folk frumos. Folk'n Iasi.

Scriu acum, după ce a trecut mai bine de o lună de la data evenimentului pe care-l voi schița aici, deoarece am așteptat ca acea experiență să se așeze mai bine, cu riscul de a omite amănunte esențiale. Un fragment neterminat, scris pe drumul de întoarcere, sună cam așa: “…Acum sunt în tren, în curând departe de acest oraș istoric, cultural, vegheat de spirite artistice și plin cu oameni talentați reuniți din toate colțurile țării. Stație la Mărășești. Parcă aș întoarce o nouă filă din povestea mea. O filă căreia îi simt textura calmă, fină, o filă care nu se răzvrătește, ci tresare recunoscătoare la fiecare presiune a degetelor mele.”

Ce s-a întâmplat de fapt? Participând la Festivalul Concurs Folk'n Iași, am avut ocazia să cunosc o echipă de oameni care știu să dăruiască mai mult decât să primească. Mă refer aici la a oferi prin cântec. Fiecare artist care a pășit pe scenă, atât dintre concurenți, cât și dintre marile nume ale folkului românesc (Magda, Walter, Cezar și încă), a dăruit celorlalți o părticică din frumusețea ființei sale. Mi-am conștientizat nivelul propriu de evoluție în acest domeniu și am reușit să simt mai mult muzica, să înțeleg compoziția.

A fost primul concurs în urma căruia am avut parte de un atelier în care ni s-au comunicat minusurile și plusurile prestației artistice. Pe când workshopul a fost bogat în exemple oferite de către proful de chitară – membru al juriului, pentru a ne îmbunătăți tehnica instrumentală, sesiunea de feedback a întregit peisajul, ajutându-mă să integrez folkul cu și mai multă sensibilitate și grijă în preferințele mele muzicale. Super fain și extrem de util! :)

 Am petrecut timp de calitate, studențește, în Campusul Tudor Vladimirescu, la Balena și-apoi plimbându-mă cu tramvaiul până în parcul Copou și povestind alături de dragul meu amic, Filote. Pot spune că am avut noroc de un așa ghid feelingos, cu suflet mare, spirit organizatoric, dornic să împărtășească în orice clipă din cunoștințele sale!

O, dulce revedere cu un amic de la Baladele Dunării de la Galați! Priviri negre și adânci, nopți cu dans și karaoke petrecute în Fabrik...Se pare că am gustat și viața studentului din Iași, chiar dacă am fost doar în trecere, în calitate de căminist brașovean. 

Trupei implicate în organizare, îi doresc să aibă mereu astfel de inițiative adresate tinerilor și nu numai, pentru că în acest fel, folkul va dăinui și îi va ajuta pe cât mai mulți să se apropie de latura lor sensibilă, creativă și autentică.

Prin vers revărsat în Univers

Pe acord cântat intens

Un folkist creează starea

Care-aduce alinarea.

Tinerelul

O mustata alba se misca sub palarie,

Bretele elastice imi amintesc de copilarie,

Eu tac in autobuzul diminetii
Asistand la mersul agitat al vietii.

Aceasta camasa fancy, cadrilata 

Fara damf de naftalina, fara nicio pata

Si albul alb, albit al podoabei capilare

Ma fac sa cuget la ideea de transformare.

Si iata, curiozitatea ma incearca..

Il vad stand cu privirea pierduta, parca

Ascultand probabil, un teatru radiofonic,

Pe el, pe tinerelul cu casti Panasonic.