Îmi spune des că ar vrea să creeze pentru că aşa simte. Nu-i place să stea într-un loc. Numai de-i spui să hoinărească şi să picteze, în următorul moment îşi va prinde pensula în coc. Când e ea, sunt şi eu prin apropiere. În schimb ea ştie să trăiască total prezentul. Mă învaţă să simt dincolo de tăcere, să iubesc atunci când mă întâlnesc cu vântul. Creatura creativă, orice formă poate lua. Înverzeşte frunze de dor pe ramuri, Iar unde sunt eu, este şi ea - Creatrix cântând idealuri.
vineri, 18 septembrie 2015
Viaţa din vie
Pe o cale ferată sprinţară
Cu şinele de struguri copţi
M-aş arunca clocotind în taină
Ca să-mi înţeleg negrul din propriile nopţi.
Lucid sunet într-un fluier se-aude
Aşa cum m-aş pregăti să culeg
Strugurii mei căutând libertate
Din via mea în care tot tind să cred.
Ştii? n-aş putea scrie cu sânge tomnatic
Picurat din înaltele bolţi
Pe-o cale ferată sprinţară
Cu şinele de struguri copţi...
Doar dacă, un pârâu curgând printre şine
Ar vindeca sângele dulce
Încet, limpede şi cu viaţă
În vie, unde viaţa vrea să se complice.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu