Înăuntru doarme o chitară cu faţa în sus.
Îi lipseşte griful puternic şi cordul impus.
Demult stă în mine cu coardele moarte
În lemnul său zac simţuri anihilate.
Chitării cu septul nazal ieşit din carcasă
Şi ochiul înecat într-o lacrimă groasă,
Îi urlă timpanele după bărci de salvare
Iar buzele sale devin creaturi răpitoare.
Simţuri uscate plutesc profanate în larg
De nasuri înnodate se izbesc şi se sparg.
Nu există sunete care pot fi gustate!!!
În lemnul meu zac doar simţuri anihilate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu