Am vrut să cânt cu atâta dăruire, dar cântecul mi-a dat papucii, muzical...
Am vrut să scot un sunet, dar vorba mi-a întors limba, radical...
Am vrut să pictez, dar pensula m-a supt de culoare, fiinţial...
Îmi spune des că ar vrea să creeze pentru că aşa simte. Nu-i place să stea într-un loc. Numai de-i spui să hoinărească şi să picteze, în următorul moment îşi va prinde pensula în coc. Când e ea, sunt şi eu prin apropiere. În schimb ea ştie să trăiască total prezentul. Mă învaţă să simt dincolo de tăcere, să iubesc atunci când mă întâlnesc cu vântul. Creatura creativă, orice formă poate lua. Înverzeşte frunze de dor pe ramuri, Iar unde sunt eu, este şi ea - Creatrix cântând idealuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu