miercuri, 27 noiembrie 2013

Aberatie matematica

      Il stii pe Subgrup? Nici nu ai vrea. Te avertizez, pentru ca nu vreau sa suferi din cauza lui. Ai vrea sa vezi lacrimile mele cum se varsa intr-o mare cu salinitate ridicata peste Mama Grup? Nici macar nu sunt ea, sa simt ce simte o mama, cand ii fuge “puiul” de la piept. Iti pleaca si nu stii daca se mai intoarce. Visul suna cam asa ...“El, plutitor, isi ridica parantezele cu o seninatate si o veselie in ochii mici care parca aveau stelute in compozitie. Nu l-ai fi putut prinde. Agil, cauta aventura; doar anturajul era cel care-l putea face fericit. Se facea ca Grup a incetat din plans. Nici eu nu mai plangeam." Privesc intreaga scena teatrala si artificiala a paginii cadrilate. "Grup il imbratisa pe Subgrup.” Cat de miscator si sensibil. Incep din nou sa plang. Momentele astea ma destabilizeaza, e prea multa sensibilitate si nu cred ca-i pot face fata. Iubirea de Mama ...
...Matematica in sine ar trebui sa insemne creativitate. Cum as putea descrie drumul de intoarcere presupus initiatic, pe care Subgrup il parcurge catre Mama? "Partea stabila era cheia, elementul simetrizabil se gudura pe presul din fata casei. Dupa usa, Mama astepta nerabdatoare, in orice clipa, sa-si stranga in brate fiul risipitor: “Toate te asteapta acasa, dragule!” ar fi vrut sa-i spuna...
      Ratacind vreo n+1 ani prin Muntii Abstracti, intalnindu-se cu prietenii sai din copilarie, G1 si G2, a purtat la un moment dat o lupta apriga cu Apollus cel Mare care salasluia in tinutul pierdut al manastirii pestrite. Subgrup nu dispunea de niciun ajutor din partea vreunui personaj cu puteri exceptionale. Era pe cont propriu. L-as fi putut ajuta eu - un strain, care zaceam la poalele unui molid, intepat in mana dreapta de un arici. Nu m-am sinchisit si nu am actionat.”Oare va ajunge cu bine?” Nu i-am patruns in inima, fiindca l-am privit cu indiferenta, total glacial. M-am simtit vinovat ca nu l-am indrumat, eu, care stiam un drum strategic. Am spus o rugaciune scurta in schimb, sa-i alin dorul de Mama. Subgrup era pe cont propriu, cum spuneam. Nici pana astazi nu se stie daca a ajuns la destinatie. Cred ca a pierit spintecat de propria abstractizare.

marți, 19 noiembrie 2013

Those Eyes

There is something in those eyes
Something more than a secret.
Fulgent beams of darkness 
Show the beauty of that soul.
There is too much mystery
And damned, so lovable!
It could be a spell...
Or, is this a crime?



I'm sprinkling with smoothness...

I'm on the verge of flowing sweetness...



What's the language of those eyes?

miercuri, 13 noiembrie 2013

Bizar

    "Cine este astazi? E chiar ea, cea de care te-ai indragostit nebuneste, Rutina; si-ti place atat de mult sa mergi frumusel si cumintel pe trotuar, in linie dreapta, atingandu-i rochiile artificiale in rapitoarele nuante de gri... Ii simti parfumul toxic. Nimic nou. Static. Poate daca i-ai retusa imperfectiunile cu putina culoare, totul ar fi mai bine. Pesimistule...Ce faci, nu vezi cerul, dormi?" Il vad, si? "Du-te, atinge-l! Vezi norul ala din tabla? Bate tare pana cand il vei distruge, sau, mai elegant, fa un pas in lateral si priveste ce se afla dincolo. Spui ceva, sau te lasi prada sentimentului?...Esti prins cumva in convoiul orasului care-si plange de mila?" Atunci, rigiditatea e scaparea! "N-ai inteles nimic. E atat de simplu..."