joi, 9 iulie 2020

Un loc bun!


Vintage Girl Png 11 by ananurputeri.deviantart.com on @DeviantArt ...
        Începutul lunii iulie a fost unul plin de energie, întrucât mi-am dezmorțit tot trupul care deseori rămâne uitat pe un scaun în fața unui laptop, cu o șiră a spinării imobilizată în formă de bastonaș. Astfel, am îndrăznit să cuprind cu ambele mâini o rachetă de tenis și chiar să joc puțin, încă de dimineață, la poalele Tâmpei. Deja formată, gașca de sportivi a debutat cu un joc antrenant de badminton, apoi unul mai serios, de tenis. Alergarea prin soare mi-a prins foarte bine, căci am simțit cum fiecare mușchiuleț se întinde și strigă de bucurie. Deși reacțiile întârziate mi-au cam dat bătăi de cap în prinderea mingiei, m-am străduit să o vânez de fiecare dată tot mai bine. Pe măsură ce jucam, îmi dădeam seama că alergatul este chiar o necesitate. Simți cum fiecare părticică a corpului respiră, pompează viață, trezind sănătatea din tine! Pe lângă faptul că face posibilă o conștientizare imediată a propriului corp, tot atunci îți dai seama și că deții un control interesant asupra întregii tale stări.

         După antrenamentul de la teren, ne-am continuat traseul către un loc superb. Nu mă gândeam că va fi atât de frumos! Totul! De la pornirea spontană, până la oboseala de după!
Am ajuns într-o zonă plină de verdeață, în apropierea Brașovului - un deal din apropierea municipiului Săcele, un loc numai bun de aventură și zbor – Bunloc! Da, da, locul zburătorilor, al iubitorilor de parapantă. Ne-am pornit pe traseu, lăsând direcția telescaunului în urmă, fără nicio așteptare legată de drum. Colegii mei de echipă erau destul de familiarizați cu terenul, iar eu l-am testat cu răbdare până la final. Dificultățile au început să apară pe parcurs, cu cât înaintam, deoarece potecile mi se păreau foarte abrupte, iar ritmul de mers cam alert. Inima pompa, cu fiecare pas simțeam cum picioarele deveneau plumb. Cu toate acestea, am menținut poziția, ca după o oră de mers să ne declarăm cu mândrie, cuceritori ai dealului.




        Un soare puternic, un bronz inevitabil și o urcare provocatoare! De acest pachet am avut parte, înaintând vioi către o cabană ce se putea zări din cotitură. Ajuns sus, zburătorul nostru s-a avântat cu echipamentul special pe care l-a purtat întreg drumul, lăsându-se îmbrățișat de curenții de aer, mai puternici și mai domoli. Restul echipei abia aștepta să devoreze pepenele din rucsac. Așa că, ne-am delectat papilele gustative cu un zemos pepene galben, purtat cu bucurie până acolo sus! Rămâneam încântată de priveliște, cu fiecare clipit!
        
        N-am zăbovit mult. Așa că ultima fotografie a fost făcută! Zburătorul și-a luat avânt! Pepenele devorat! Bocancii au fost aruncați...în rucsac! Mersul desculță prin iarbă - o provocare acceptată cu greu, dar pe urmă o binecuvântare! Cu genunchii scârțâind și nasurile arse de soare, coboram precaut, traversând cu grijă fiecare denivelare. Ne-am întâlnit la un moment dat cu vreo trei drumeți care trebuiau să urce împreună, însă care se rătăciseră la diverse nivele. I-am ghidat către destinație și le-am urat drum bun!


                             101 Inspirational Mountain Quotes about Epic Journeys
  
                                                   
          Masajul la tălpi a fost mai mult decât binevenit, primit de la natură prin pietrele, iarba, noroiul, crăpăturile și microorganismele pământului. Înainte de a ne întoarce la civilizație, n-am ezitat să stăm pentru câteva momente la poalele unui zarzăr pentru a contempla întreaga experiență... Și soarele, care își ascundea razele una câte una, își încheia activitatea lăsând înserarea să apară precum un evantai răcoros deasupra orașului.

       Să ne revedem sănătoși, dornici de asemenea drumeții care nu fac decât să ne trezească la realitate, să ne inspire și să asigure o circulație bună a energiei! Huuuuugs