joi, 4 iulie 2019

Spirit Romanesc la Gheorgheni


Pornit-am cu trenul din Brasov, gata de o noua aventura in lumea poeziei si a cantecului. Putin stingherita de conversatia in limba maghiara care curgea precum un val nestavilit intre cativa studenti pasionati situati in apropierea mea, trenul mi-a fost o buna companie, ca de obicei. Mi-am bucurat privirea cu peisaje in care pajistile de un verde interminabil si statiile foarte dese cu denumiri sofisticate, erau punctele principale de delectare vizuala, specifice zonei. 
Mai putin a contat drumul. Poezia ma astepta la gara. 

As pune accentul mai mult pe familiaritata resimtita alaturi de oamenii artei, care din pacate nu cred ar fi sesizata cu mai mult interes prin faptul ca s-ar scrie despre ea, ci din contra trairea primeaza in mod concret si direct. O sensibilitate deosebita si o energie care admira si apreciaza fiecare manifestare artistica, pluteau pretutindeni, in acel spatiu. Si-atunci, radacinii nu-i mai trebuie decat sa se bucure de resursele sale atat de valoroase. 

Mi-am spus candva ca una din nevoile mele principale este sa stiu ca aduc o contributie benefica in promovarea valorilor romanesti atent pastrate, redate intr-un mod cat mai autentic prin muzica in special. Acest lucru ar face din punctul meu de vedere, ca mascarada comerciala in care predomina cantecele cu un continut textual superficial sa paleasca in glorie! Ha! :D

Aceasta a doua intalnire cu "arhaicul" folkului romanesc, a fost una extrem de placuta. Eu, regasindu-ma in ipostaza invatacelului, am incercat sa descatusez cat mai multe modurile prin care sa asimilez cat mai multa informatie, dar si sa daruiesc sentiment, inflorindu-l mai departe. Viata sentimentului are atatea forme si fatete. E necesar numai sa le parcurgi, intr-un spatiu ascuns, ce tine de filtrul si capacitatea propriei fiinte de integrare.
Eu spun ca am si reusit, insa cred ca nivelul dedicatiei e de asteptat sa creasca odata cu nivelul setei de cunoastere. 

Micul dejun, dupa o zi de festival si o noapte alba de cantare si aduceri aminte ale unor poezii vechi, ale unor ritmuri retrezite, s-a dovedit a fi revigorant. La Veverita, eu una m-am simtit mai zvelta (probabil am remarcat o afinitate speciala pentru animalutul in cauza sau poate doar datorita cafelutei savurate in compania colegilor de tabara)

Asa ca, SIMTITI SUNETUL VIETII, TRAITI VIATA ! Cu oamenii care va aleg si pe care ii alegeti, cu cei cu care simtiti ca aveti puternice legaturi bazate pe sistemul personal de valori, pe aspiratii si pasiuni. Fiti buni si luati la cunostinta ca prin apropiere se afla chiar prieteniile de-o viata! Dar voi stiti deja toate acestea! Cu siguranta si mai multe! 






"Frunză verde de cireș, 


Ziua noaptea tot am mers, 


Frunză verde de săcară, 


Pană ce-am ieșit din tară. 


A două zi demineața 


Amară mi-o fost viața! 


Lăsai Țara Ungurească, 


Intrai în Țara Orvăteasca, 


În țara orvatului, 


La apusul soarelui."

(Balade Populare Romanesti)