Pânze albe
care s-au săturat de alb,
O pensulă tip limbă de pisică
cu mult potențial;
Culorile rămase în tuburile lor,
azi, nu se iubesc.
Eu, din vârful catargului
contemplu albastrul mării...
Îmi spune des că ar vrea să creeze pentru că aşa simte. Nu-i place să stea într-un loc. Numai de-i spui să hoinărească şi să picteze, în următorul moment îşi va prinde pensula în coc. Când e ea, sunt şi eu prin apropiere. În schimb ea ştie să trăiască total prezentul. Mă învaţă să simt dincolo de tăcere, să iubesc atunci când mă întâlnesc cu vântul. Creatura creativă, orice formă poate lua. Înverzeşte frunze de dor pe ramuri, Iar unde sunt eu, este şi ea - Creatrix cântând idealuri.