N-am mai scris demult și chiar îmi era dor. Îmi era dor să-mi reimprospatez atât memoria, cât și această pagină virtuală cu observații, impresii și experiențe trăite cu atâta efervescență emoțională în ultimele luni. A trecut un an de când nu am mai postat pe blog, iar amintirea verii îmi apare acum precum o fetișcană alergând prin grădini, cățărându-se în vârful copacilor căutând soarele. Plânge și râde în același timp, semn că a întâlnit și obstaocole în traseul său, umblând tot desculță...dar a reușit să treacă peste ele cu fruntea sus. N-aș avea cum să sumarizez atâta trăire și să o arunc aici, nu aș vrea să fac asta, de fapt. Memoria încă îmi este vie, încă păstrează ceea ce trebuie păstrat și prețuit acolo, în interior.
Merg cu gândul la vară deoarece atunci am avut un moment de renaștere. Am devenit spontană și deschisă către lume, către tot ce avea să aducă o schimbare pozitivă în structura arhitecturală a personalitatii mele. Venirea toamnei am sărbătorit-o prin muzică, adică prin ceea ce am descoperit treptat că-mi place să fac cel mai mult. Cântecele pe care le-am intonat alături de trubadurii mei, au adus bucurie în sufletul atâtor trecători grăbiți prin centrul vechi al Brașovului. Pot spune că întâlnirile cu anumite persoane la momentele potrivite, au trasat direcții faine în viața mea, cu proiecte muzicale de lungă durata și relații de calitate. Participarea la ateliere de creație, de dezvoltare personală, la spectacole, Zombie Walk, mersul la colindat alături de prietenii mei dragi, aventura ciudată și spontană prin țară în primele zile ale lui 2018, organizarea serilor de Open Stage, au fost si sunt câteva evenimente din care am invatat sa extrag ce e mai bun. Exprimarea creativității în proiectele de la facultate, descoperirea unor afinități față de persoane înzestrate cu simț artistic, experiența unei iubiri spirituale la care încă reflectez...ah...
Și mă întorc iarăși, în plan terestru. Ar mai fi atâtea de spus, dar voi încerca să mă concentrez asupra prezentului. Și vreau să-mi setez anumite obiective legate de activitatea mea pe blog, care știu că mă vor ajuta să devin pe zi ce trece mai bună într-ale scrisului. Vreau să colecționez idei, împărtășindu-le cu o doză de umor și creativitate, dezvoltându-mi spiritul critic totodată. Îmi propun să postez de 3 ori pe săptămână în acest spațiu, să fiu vigilentă față de tot ceea ce mă înconjoară, să răspandesc bucurie prin micile creaţii muzicale şi să fiu PREZENTĂ.
Sentimentul de recunoștință îmi este martor! Mă bucur tare mult de modul în care am parcurs traseul până acum! Mă bucur de locul în care mă aflu acum. Voi încheia prin anunțarea unui eveniment istoric de mare amploare și anume: Mi-am tras breton! Da, da, ca in vremea liceului pe cand postam intaia oara. Locuitorii acestei țări ar trebui să-și amintească. Nu de bretonul meu, bineînțeles, ci de Mica Unire :))
