Ce simte el e greu de simțit.
Simte că se depărtează
De sine și de cei pe care îi iubește.
Dar îi iubește și vrea să fie iubit.
Nu știe să exprime asta.
Se simte închis în ceva ce nu vrea să fie
și e încăpățânat.
Își blochează căile de acces cu exteriorul,
Nu știe să exprime ceea ce vrea.
Îi este teamă de ce ar putea face, pășind
Prin parcurile și gările pe unde îl găsești deseori.
Simte că se apropie de viață, dar...
Ce simte el e greu de înțeles.
Îmi spune des că ar vrea să creeze pentru că aşa simte. Nu-i place să stea într-un loc. Numai de-i spui să hoinărească şi să picteze, în următorul moment îşi va prinde pensula în coc. Când e ea, sunt şi eu prin apropiere. În schimb ea ştie să trăiască total prezentul. Mă învaţă să simt dincolo de tăcere, să iubesc atunci când mă întâlnesc cu vântul. Creatura creativă, orice formă poate lua. Înverzeşte frunze de dor pe ramuri, Iar unde sunt eu, este şi ea - Creatrix cântând idealuri.
joi, 12 mai 2016
sâmbătă, 7 mai 2016
Noaptea asta
Noaptea lungă şi verde
Fără început, fără sfârşit,
Mi-a îngheţat inima
În două riduri la asfinţit.
Perne şi pături am adus
Poate reuşesc să mă salvez...
Dar ridurile inimii mă dor
Când încerc să mai visez.
Ştiu că-n noaptea asta
Nu e loc de îmbrăţişări
E o noapte lungă şi verde
Brăzdată cu mii de-nstrăinări.
Fără început, fără sfârşit,
Mi-a îngheţat inima
În două riduri la asfinţit.
Perne şi pături am adus
Poate reuşesc să mă salvez...
Dar ridurile inimii mă dor
Când încerc să mai visez.
Ştiu că-n noaptea asta
Nu e loc de îmbrăţişări
E o noapte lungă şi verde
Brăzdată cu mii de-nstrăinări.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)