Poezie despre inima

De fiecare data ma intorc aici cu inima zdrobita.
O data: de peretii cavitatii mele toracice
De doua ori: incercand sa va imbratiseze pe VOI
De trei ori: incercand sa te iubeasca pe TINE.

Singuraticul

 Ce simte el e greu de simțit.
 Simte că se depărtează
 De sine și de cei pe care îi iubește.
 Dar îi iubește și vrea să fie iubit.
 Nu știe să exprime asta.
 Se simte închis în ceva ce nu vrea să fie
 și e încăpățânat.
 Își blochează căile de acces cu exteriorul,
 Nu știe să exprime ceea ce vrea.
 Îi este teamă de ce ar putea face, pășind
 Prin parcurile și gările pe unde îl găsești deseori.
 Simte că se apropie de viață, dar...
 Ce simte el e greu de înțeles.

Noaptea asta

Noaptea lungă şi verde
Fără început, fără sfârşit,
Mi-a îngheţat inima
În două riduri la asfinţit.

Perne şi pături am adus 
Poate reuşesc să mă salvez...
Dar ridurile inimii mă dor
Când încerc să mai visez.

Ştiu că-n noaptea asta
Nu e loc de îmbrăţişări
E o noapte lungă şi verde
Brăzdată cu mii de-nstrăinări.