Cerul ar vrea să plângă
Şi să inunde Strada Lungă
Dar pe când se vedea deasupra lumii
Aude un strigăt tocmai din vârful culmii:
Fii puternic ca mine
Întotdeauna
Şi plin de iubire!
Era muntele care ştia
Când ploaia înceta...
Îmi spune des că ar vrea să creeze pentru că aşa simte. Nu-i place să stea într-un loc. Numai de-i spui să hoinărească şi să picteze, în următorul moment îşi va prinde pensula în coc. Când e ea, sunt şi eu prin apropiere. În schimb ea ştie să trăiască total prezentul. Mă învaţă să simt dincolo de tăcere, să iubesc atunci când mă întâlnesc cu vântul. Creatura creativă, orice formă poate lua. Înverzeşte frunze de dor pe ramuri, Iar unde sunt eu, este şi ea - Creatrix cântând idealuri.