Poveste de Craciun

                                                                                                                        

Se spune că, pe crestele-argintate ale Fulgului Răzleţ -                            

Ţinutul fără margini, cuprins de aprigul îngheţ,

Conacul cu şemineu rustic, din lemn 100%,                                                    

Îşi aştepta colindătorii, mai ceva ca iarna trecută.

Focul pâlpâia din răsputeri, să creeze atmosferă,

Fără să atingă bradul cocoţat pe etajeră.                                              

La geamuri - vesele ghirlande, scorţişoară-n crăpături,

Cărţi poştale de Crăciun deasupra mesei pline cu fripturi...

Când uşa scârţâindă vestea chiar primul invitat,

Pocnitorile, sub farfurii, de suspans au explodat.

Atunci, trubadurul cel ghiduş cu ochi negri, sclipitori

A cântat tulburător, săltând conacu'-n căpriori.

Alături de prietenii cheflii: Lin cu urechi roşioare,

Mir fără breton, dar conectat la difuzoare

Şi Fan, poznaşul zdrăngănind din tamburine, 

Mih a gustat vin fiert, ca frigul din oscioare să-l aline.

Pe când spiriduşul cu păr-portocal, aştepta nestăvilit

Să se unească-ntr-un sărut, sub vâscul proaspăt înflorit,

Două duduci, în jurul mesei, decorau dulci budincuţe

Şi plăcinte, pentru ale dragilor lor moşi bărbuţe.

Păşeau minuţios, blonde, roşcate şi brunete,

Duduile: Ande, Andri, Ada, Ora, Ingy şi Clodette,

Ce-şi etalau rochiţele în preajma gâştii cu stafide

Suspectând conţinutul bogat in zaharide.

Ale şi Dordina proiectară un tort de marţipan şi îngheţată!

Apoi, considerând că papila gustativă merita disecată,

Mi, Di si Ana au radiat un timp, dar cu seriozitate

Au pus de-un preparat microscopic de cea mai bună calitate.

Zâmbăreaţa Da şi elfa La, scotoceau prin ciorăpei

Deşi Lau le-a avertizat că vor avea curând cârcei.

Din balansoar, Cory, citind melodic Motanul Încălţat,

Pe Anc şi micuţa Ef, instant, la somn le-a îmbiat.

Dar miraţi se întrebau: “Oare unde-i Moş Crăciun?”

“Să fi rămas în horn, blocat într-un perciun?”

“Cum e posibil? Să-mi spună cineva acum!”

Renii s-au cam îngrăşat, nici zăpadă nu-i pe drum...

“Priviţi dâra de lumină! Vine Moşul!” strigară-n cor.

Şi parcând în faţa porţii, bijuteria de-un alb strălucitor;                                       
Simpaticul Tătuc Crăciun scoase din maşina sa de fiţe,

Cadouri minunate pentru cei cuminţi, băieţei şi fetiţe.

Cris cea drăgăstoasă i-a îmbrătişat pe toţi deodată
Inundând camera-ntreagă  într-un râu de ciocolată. 

Până şi Daf din cuminţenia-i devenită habitudine

S-a lăsat pradă valului masiv de beatitudine. 

                                                                  

Dar cum să-l uite Moşul, pe copilul cu chip de îngeraş

Care-l aşteptase cu ardoare-n sufleţelu-i pătimaş?

Uimit, el descoperise sub capacul în formă de steluţă,

Nouăzeci şi nouă de păpuşi în costum de crăciuniţă!   
                                                      

Aşadar, copilaşii-au dănţuit, frumos s-au mai jucat,                         
Însă, spre final, unul câte unul sfârşea avariat.

Aceştia la conac şi-n inimi au reuşit să reaprindă

LUMINA ca magie, nu ca dualism corpuscul-undă.